Bernkastel, Bernkastel, Bernkastel, m-am chinuit toata ziua sa-i tin minte numele. Desi nu mai venim aici, trebuie sa stiu, totusi, locul unde a venit vara! Atata soare, cer senin si apa Moselului mai albastra ca oriunde! Pomii cu frunze mici, primavaratice, se pregatesc pentru regalul culorilor. Verde crud, transparent, vibrant. Unii inca golasi, altii norocosi plini de flori alb-liliachii, galbene, roz. Partea veche a orasului, ca peste tot in Germania, arata ca un muzeu in aer liber. Terase direct pe strada, sau mese sub umbrele impunatoare. Butiquri cu suveniruri locale, vitrine ticsite cu farfurii, papusi, pitici, marinari, copii din portelan, margele pe ata, conduri, degetare, cani, cesti de cafea, brichete, rame de fotografii, cercei, inele, pisici, catei, bucatari, porcusori pusculita. Lucruri perfect inutile, bune doar de pus pe perete, sau pe comoda linga pat, sa-ti aduca aminte de zilele bune. Sau de daruit vreunui prieten fara siguranta ca nu vor sfarsi prafuite in cutia de carton din pod. Inghesuita intre doaua stradute, cea mai ingusta casa, infipta ca o piramida cu varful in jos, face deliciul fotografilor. Castelul in ruina, turnul de veghe cu drapelul fluturand, ne privesc impunator din varf de deal. Dau zoom aparatului si zaresc restaurantul cu ferestre moderne rezemat de zidul gros de piatra. Deasupra lui, o terasa cu citeva umbrele dau viata locului.READ MORE
