Pe Mosel , 19.04.2010
Stau si ma uit afara cum trec malurile pe linga noi…si ma gandesc cum ar fi sa fim acolo. Sa ne plimbam, sa mirosim aerul, sa privim cerul, sa-i cerem cainelui sa aporteze, si el , nedumerit, sa alerge dupa fluturi. Sa ne plimbam hai-hui fara sa ne gandim la nimic. Poate doar la probleme existentiale. Cati pesti sint in apa, cum isi gasesc pasarile drumul spre casa, cum stie fotonul ala mic sa alerge cu viteza aia mare, constant, uniform, neintrecut de nimeni. Inca. Sau sa stim sa calculam ecuatia undelor facute de salcia ce mangaie usor apa. Sau cum ar fi sa avem o casa pe apa sau pe remorcherul asta mare, bicolor si incarcat la refuz cu minereu. Sau sa locuim in corturi pe mal si sa ne spalam primitiv in apa raului. Sa ardem vreascuri si sa spargem seminte furate din lanuri nepazite. Intinsi in sezlonguri confortabile sa privim la TV, ca doar n-om renunta definitiv la civilizatie! Sa facem plimbari lungi cu bicicletele, sa mancam sandwich-uri pe buturugi de copac. Sa ne holbam la case si sa ne imaginam cum ar fi sa traim in ele. Sa ne minunam de atita liniste, sparta doar de macaitul vreunei rate.
Si sa ne iubim, sa radem nepasatori si sa uitam absolut toate grijile.